Baba Novac rămâne una dintre figurile emblematice ale luptei anti-otomane de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea, un comandant militar care și-a dedicat viața cauzei unificării țărilor românești sub Mihai Viteazul. Executat prin ardere în 1601 la Cluj, a devenit simbol al rezistenței împotriva dominației otomane.
Originile și tinerețea
Născut în 1521 în Poreč, un sat sârbesc de pe malul Dunării aflat sub stăpânire otomană, Baba Novac a crescut într-o perioadă de mari tulburări politice. Porecla „Baba” nu se referă la vârstă, ci la înțelepciunea și curajul demonstrat încă din tinerețe.
În primii ani ai vieții sale, a fost capturat și torturat de otomani, experiență care l-a marcat profund și l-a determinat să îmbrățișeze calea luptei armate împotriva ocupanților.
Cariera de haiduc și colaborarea cu Mihai Viteazul
După evadarea din captivitate, Baba Novac a ales calea haiduciei, organizând și conducând trupe de partizani care atacau convoaiele otomane în regiunea dintre Dunăre și Carpați. Acțiunile sale au atras atenția lui Mihai Viteazul, care l-a chemat la curtea sa și l-a numit căpitan al haiducilor din armata voievodală.
Colaborarea dintre cei doi s-a dovedit deosebit de eficientă, Baba Novac devenind unul dintre cei mai loiali și competenți comandanți ai domnitorului muntean.
Participarea la campaniile militare decisive
Campania din 1595
După victoria de la Călugăreni, Mihai Viteazul i-a încredințat lui Baba Novac o misiune riscantă: o incursiune în teritoriul otoman cu doar 700 de haiduci. Operațiunea s-a soldat cu atacul asupra taberei lui Hasan Pașa și distrugerea proviziilor inamice, constituind o lovitură strategică importantă.
Bătălia de la Șelimbăr (1599)
În această bătălie decisivă pentru cucerirea Transilvaniei, Baba Novac a comandat flancul stâng al armatei lui Mihai Viteazul. Victoria asupra lui Andrei Báthory a deschis calea spre realizarea unificării celor trei țări românești.
Capturarea și execuția
În 1601, pe fondul instabilității politice și al conflictelor de interese, Baba Novac a fost arestat la Cluj de către autoritățile imperiale habsburgice, dominate de ofițeri maghiari, la ordinul generalului Giorgio Basta. Acuzat de trădare, a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug.
Execuția a avut loc în piața publică a Clujului, în prezența unei mulțimi numeroase. Alături de el a fost executat și fiul său adoptiv. Conform relatărilor contemporane, Baba Novac și-a păstrat demnitatea până în ultimele clipe.
Omagiul lui Mihai Viteazul
Câteva luni după execuție, Mihai Viteazul, trecând prin Cluj după victoria de la Guruslău, s-a oprit în piața unde fusese ars Baba Novac. Domnul muntean a înfipt un steag în locul fostului rug, într-un gest de omagiu pentru fostul său comandant.
Memoria istorică și moștenirea
Baba Novac este recunoscut ca erou național atât în România, cât și în Serbia. Memoria sa este păstrată prin:
- Monumente: Statuia din Cluj-Napoca, realizată în 1975 de sculptorul Virgil Fulicea
- Toponimie: Străzi din Craiova, Timișoara, București și orașe sârbești îi poartă numele
- Literatura de specialitate: Lucrări semnate de istorici precum Nicolae Iorga, A.D. Xenopol și C.C. Giurescu
- Cronici contemporane: Relatări ale cronicarilor Szamosközy și Radu Popescu
Bibliografie selectivă
- „Baba Novac. Mit și realitate” de Ion Georgescu – analiză istorică a personalității haiducului
- „Novăceștii” de Mihai Opriș – cercetare genealogică și studiu de impact istoric
Semnificația istorică
Baba Novac reprezintă mai mult decât un simplu comandant militar. El incarnează spiritul de rezistență al populațiilor aflate sub dominația otomană și devotamentul față de idealul unificării românești. Execuția sa a devenit simbol al sacrificiului pentru libertate și independență națională.
Figura sa ilustrează complexitatea epocii, când loialitățile politice se schimbau rapid, iar destinele individuale se împleteau cu marile proiecte geopolitice ale timpului. Moartea sa tragică, dar demnă, continuă să inspire respect pentru cei care își pun viața în slujba unui ideal.
