Potrivit istoricului antic Suetonius, împăratul roman cunoscut sub numele de Caligula, și-a iubit unul dintre caii, Incitatus, atât de mult încât i-a dat steedului o grajdă de marmură, o iesle de fildeș, un guler cu bijuterii și chiar o casă. Un alt cronicar, Cassius Dio, a scris mai târziu că slujitorii îl hrăneau cu ovăz amestecat cu fulgi de aur. Faimos pentru nebunia și brutalitatea sa, Caligula ar fi comis un incest cu surorile sale.
Mai știm că și-a prizonierii oferit drept hrană fiarelor sălbatice și purta des conversații cu luna. Astfel încât un cal iubit pus în funcția de consul ar putea părea mică pe lângă diferitele sale obiceiuri rele. Dar el a plănuit cu adevărat să-l facă pe Incitatus un consul și nu a reușit să facă acest lucru, deoarece asasinarea sa s-a întâmplat mai întâi, așa cum ar fi avut Suetonius să credem?
Pe scurt, Caligula este cunoscut în istorie pentru excentricitatea sa, care friza nebunia în cele mai multe din cazuri. Știm de la istoricul roman Suetoniu ne spune că împăratul roman Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus, cunoscut sub numele de Caligula (12 – 41 d.Hr.), îşi aprecia foarte mult calul, Incitatus. Îl aprecia atât de mult încât a dispus la construirea unui grajd din marmură şi a unei case. A mai cerut să i se confecţioneze un jgheab din fildeş şi un lanţ din pietre preţioase.
Numirea calului său în funcția de consul a fost una dintre cele mai mari dorințe ale sale. Din păcate (sau nu) pentru Caligula și cal, acest fapt nu a fost împlinit. Împăratul a fost asasinat înainte de-a ajunge să-și onoreze calul așa cum dorea. Existau oameni în acea perioadă care susțineau că această dorință a împăratului Caligula chiar existase. Scrierile lui Suetoniu au fost puse sub semnul îndoielii. Istoricul și-a scris opera cu mult timp după ce Caligula a domnit la Roma. Multe din informațiile sale se bazează pe zvonuri şi legende sau pe simpla sa fantezie.
Caligula și numirea calului său în funcția de consul
Istoricii contemporani tind să creadă că împăratul Caligula nu și-ar fi terorizat deloc poporul. Consemnările istorice fiind baza unei campanii negative îndreptate spre el. Adversarii săi politici ar fi cerut mai multor scriitori să ofere scrieri calomnioase despre Caligula, cum sunt și datele consemnate de Suetoniu. Istoricii tind să creadă că nu a existat sub nicio formă intenția lui Caligula de-a fi oferit vreo distincție calului său. Cu atât mai puțin nu ar fi vrut sub nicio formă intenţia de a-i acorda lui Incitatus titlul de consul.
Pe de altă parte sunt specialiști care cred că ar fi existat un dram de adevăr în cele spuse de istoric. Istoricul german Aloys Winterling oferă câteva detalii cu privire la acest posibil eveniment. Acesta spune că împăratul ar fi avut destule motive, pe lângă problemele sale psihice, pentru a-l onora pe Incitatus. Era un mod de-a umilii soldații romani. Putea fi un act prin care să-și exprime opinia cu privire la munca depusă de ei. O muncă atât de nesemnificativă încât şi un animal ar fi făcut-o mai bine.
Dar dacă Caligula ar fi complotat de fapt pentru a crea primul oficial ecvin al Romei? Potrivit istoricului Aloys Winterling, autorul „Caligula: o biografie” (2011), nebunia nu este singura explicație logică pentru un astfel de comportament. În cartea sa, Winterling arată că multe dintre cascadoriile mai neplăcute ale împăratului, inclusiv tratamentul său cu Incitatus, au fost concepute pentru a insulta și umili senatorii și alte elite. Dându-i apoi pe calul său o înaltă funcție publică, Caligula și-a propus să-și arate subliniații că munca lor era atât de lipsită de sens, ar putea face un animal.
Recomandări autor
- Anița Nandriș-Cudla și experiența gulagului, 20 de ani în Siberia. Puterea omului în fața nedreptății
- Mircea Eliade scriitorul: dialectica disimulării sacrului în profan și literatura fantastică
- Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate
- Ar trebui să-l mai citim pe Dostoievski? Limitele unui clasic aflat în căutarea esenței în sine a realității
- 5 motive să nu-l arunci pe Tolstoi din bibliotecă. Iată de ce trebuie să-i citim operele
- Opera lui Haruki Murakami în căutarea identității. Posibilități ale realismului magic
- Tragicul între concept și fenomen – categoria estetică, alfabetul suferinței
- Alice Voinescu pentru educarea spiritului tânăr. Un jurnal cât o viață
- Poezia japoneză – arta sufletului pur. Poeți din epocile Meiji și Taishō
- Începuturile prozei japoneze în epoca Heian. Condiția și apariția romanului japonez
- Sursele intelectuale ale ideologiei sovietice. Leninismul ca direcție culturală
- Arta ca unic mod de exprimare liberă. Scutul de apărare al oprimaților
- Filosofia lui Mircea Vulcănescu. Despre specificul românesc și teoria ispitelor
- Cărți care încep cu finalul. Trucul care transformă scriitorii recenți și contemporani în clasici
- Clody Bertola povestea de film a unei actrițe care a vrăjit marii regizori ai teatrului românesc
- Cărți la care „trebuie” să ajungi în 2022. Scriitori români contemporani, nume din filosofia și literatura universală
- Martin Heidegger în lectura lui Walter Biemel. Introducere în studiul operei sale
- Criminali în serie și în masă, manifestările răului. Introducere pentru „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson
- Impresionanta poveste de viață a poetului gândirist Pan M. Vizirescu
- Reprezentările omului în cercul vicios în „Pescărușul” lui Cehov și „Cu ușile închise” a lui Sartre