Criminologia se ocupă de studiul criminalității și al criminalilor. Aceasta supune studiului inclusiv cauzele, prevenirea, corectarea și impactul pe care îl are criminalitatea asupra societății. Comportamentul deviant există de mult timp, însă criminologia apare în secolul al XIX-lea, aceasta este o parte dintr-o reformă de amploare a penitenciarelor. Evoluția criminologiei a fost posibilă printr-un efort multidisciplinar al identificării motivațiilor sau cauzelor esențiale sau profunde care duc la comportamentele deviante. Ce anume stă la baza criminalității și cum poate fi rezolvată această problemă, dacă există una. Erau deschise foarte multe căi de cercetare. Pe lângă aceste aspecte sau deschis foarte multe linii de cercetare asupra modalităților prin care pot fi pedepsiți criminalii.
Punctele cheie în înțelegerea criminologiei:
- Criminologia este studiul științific al criminalității și al criminalilor;
- Studiul și metodele sale de cercetare constau în identificarea factorilor care stau la baza motivațiilor în înfăptuirea unei crime. Dar și în găsirea unor soluții de combatere, pedepsire cât și prevenire;
- Criminologii beneficiază de studii și pregătire specifice meseriei lor. Aceștia lucrează în ideea respectării și urmării legii, guvernului, cercetării private și instructaj în medii academice.
Criminologia, sau studiul criminologiei își are începuturile în Europa de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, context istoric în care interesul sau îngrijorarea față de cruzime sau de nedreptatea din societatea acelor timpuri, este crescut. Oamenii încep să își îndrepte atenția spre nedreptatea sistemului existent în penitenciare. Iar răul începea să fie observat încă din codul penal de atunci. Școala clasică de criminologie timpurie, din care făceau parte personalități precum juristul italian Cesare Beccaria și avocatul britanic Sir Samuel Romilly. Aceștia au vrut să reformeze sau redimensioneze sistemele juridice și corecționale, și nu neapărat cauzele infracțiunii în sine. Scopurile lor erau reducerea intensității utilizării pedepsei capitale, umanizarea închisorilor și determinarea judecătorilor de a urma principiile procesului legal corespunzător.
Undeva la debutul secolului al XIX-lea în primele rapoarte de statistică asupra criminalității sunt publicate în Franța. Printre primele persoane care au stdiat aceste statistici se numără și matematicianul și sociologul belgian Adolphe Quetelet a descoperit anumite tipare în ele. În statistici se regăseau și elemente legate de tipurile de infracțiuni comise, numărul persoanelor acuzate de infracțiuni. Sau legate de câte dintre ele au fost condamnate și distribuirea infractorilor în funcție de vârstă și sex.
În urma acestei analize ajunge la concluzia că ar trebui să existe o anumită ordine în aceste fapte sau lucruri. Pentru că fiecare în parte erau înfăptuite cu o constantă surprinzătoare. Quetelet susține mai apoi că elementele sau contextele societale au fost cauza principală a comportamentului criminal. Criminologia are în vedere o analiză mai complexă care se axează pe un areal variat și mai mare a comportamentului infracțional, spre deosebire de termenul general infracțiune. Unde este vorba despre anumite acte specifice, precum jaful, sau modul în care sunt pedepsite acele acte.
Criminologia are scopul de a ține seama de fluctuațiile ratelor criminalității care se datorau schimbărilor din societate și practicilor de aplicare a legii. Iar în ultimul timp criminologii se dedică mai mult în tot ce ține de metodologia pentru aplicarea legii. Iar pentru asta se folosesc de instrumente avansate de criminalistică științifică, cum ar fi studiul amprentelor digitale, toxicologia și analiza ADN pentru a detecta, preveni și, cel mai adesea, rezolva infracțiunile.
Din perspectiva psihologică criminologii vor să identifice și explice felul prin care anumite trăsături considerate deviante ar putea influența comportamentul sau schimbarea comportamentului. Aceștia aveau miza de a surprinde care erau elementele care puteau declanșa comportamentul criminal. În prezent aceștia depun eforturi pentru a putea descoperi aceste elemente prin studiul atent al proceselor prin care oamenii ajung să dobândească asemenea trăsături. Procese respective sunt atribuite interacțiunii predispoziției genetice și experiențelor sociale similare. Multe alte teorii ale criminologiei au reieșit din studiul factorilor sociali comportamentali devianți. Prin aceste studii se sugerează că criminalitatea este un răspuns natural la anumite tipuri de experiențe sociale.
Recomandări autor
- Anița Nandriș-Cudla și experiența gulagului, 20 de ani în Siberia. Puterea omului în fața nedreptății
- Mircea Eliade scriitorul: dialectica disimulării sacrului în profan și literatura fantastică
- Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate
- Ar trebui să-l mai citim pe Dostoievski? Limitele unui clasic aflat în căutarea esenței în sine a realității
- 5 motive să nu-l arunci pe Tolstoi din bibliotecă. Iată de ce trebuie să-i citim operele
- Opera lui Haruki Murakami în căutarea identității. Posibilități ale realismului magic
- Tragicul între concept și fenomen – categoria estetică, alfabetul suferinței
- Alice Voinescu pentru educarea spiritului tânăr. Un jurnal cât o viață
- Poezia japoneză – arta sufletului pur. Poeți din epocile Meiji și Taishō
- Începuturile prozei japoneze în epoca Heian. Condiția și apariția romanului japonez
- Sursele intelectuale ale ideologiei sovietice. Leninismul ca direcție culturală
- Arta ca unic mod de exprimare liberă. Scutul de apărare al oprimaților
- Filosofia lui Mircea Vulcănescu. Despre specificul românesc și teoria ispitelor
- Cărți care încep cu finalul. Trucul care transformă scriitorii recenți și contemporani în clasici
- Clody Bertola povestea de film a unei actrițe care a vrăjit marii regizori ai teatrului românesc
- Cărți la care „trebuie” să ajungi în 2022. Scriitori români contemporani, nume din filosofia și literatura universală
- Martin Heidegger în lectura lui Walter Biemel. Introducere în studiul operei sale
- Criminali în serie și în masă, manifestările răului. Introducere pentru „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson
- Impresionanta poveste de viață a poetului gândirist Pan M. Vizirescu
- Reprezentările omului în cercul vicios în „Pescărușul” lui Cehov și „Cu ușile închise” a lui Sartre