Pentru câțiva dintre noi, liniștea naturii este cea care ne inundă sufletul în drumul nostru prin viață. Ecourile apelor ce ascund legende și povești nemuritoare ne mângâie bătăile inimii și ne fac să ne dăm seama că locul unde trebuie să fii este acela unde simți că ți se taie răsuflarea la fiecare privire orientată către ce ai în jur. Ei bine, așa se întâmplă pentru noi, iubitorii de natură, atunci când vine vorba despre deltă…Delta Dunării.
N-am clipa care naște nemurirea, însă știu că natura este cea care poate aduce veșnicia frumosului cu fiecare privire. Sub cerul întins maiestuos ca o oglindă peste luciul apelor adânci, acolo unde timpul pare să curgă mai lent, ca o adiere de vis, începe povestea Deltei Dunării — locul magic unde natura, omul și istoria s-au împletit într-un dans tainic, secole și secole la rând. Este locul unde Dunărea, fluviul ce străbate zece țări și peste 2.850 de kilometri, se frânge în brațele Mării Negre, dând viață Deltei.
Tărâmul dintre lumi
Este magnific cum ne putem bucura de Delta Dunării, fiind a doua cea mai mare deltă din spațiul european și cea mai bine conservată. Capodopera incontestabilă a naturii se întinde pe o suprafață de aproximativ 5.700 km², dintre care 3.446 km² se află în România, iar restul pe teritoriul Ucrainei. Delta este formată din trei brațe principale: Chilia – cel mai nordic și cel mai lung în același timp, Sulina- canalizat pentru navigație și Sfântu Gheorghe – cel mai sudic și cel mai natural, locul în care magia se revarsă la fiecare răsărit și apus de soare.
Ținutul apelor Dunării este desprins complet din basme. În sutele de ani, aluviunile aduse de fluviu au construit insule plutitoare, canale șerpuitoare și lacuri limpezi, formând atât de maiestuos un mozaic de ape și pământ fin. Delta Dunării are un loc aparte în inimile a milioane de iubitori de natură, mai ales că a fost desemnată Rezervație a Biosferei de către UNESCO în 1991.
Un farmec sălbatic
Atunci când vorbim despre magie, frumos și farmec, ne ducem cu gândul la flora Deltei. Ca un val de mister, flora este dominată de stuf – pe o suprafață de peste 1.500 km², creând astfel cea mai întinsă zonă compactă de stuf din întreaga lume. Mai mult, în afară de stuf, Delta mai ține asupra sa papura, rogozul, trestiile, dar și nuferii albi și galbeni care plutesc grațios pe lacurile ce-și fac veacul în stufăriș. Magia e tot mai mare cu cât pătrunzi pe brațele fluviului.
În pădurile Letea și Caraorman, păduri de nisip bătătorit de mistere, se găsesc specii rare de plante precum vița sălbatică, liane, orhidee și ferigi. Mergând la pas pe nisipiul adesea ars de razele soarelui, putem găsi stejarii seculari ce țin umbră în zilele călduroase de vară, unii având peste 500 de ani.
Și povestea apelor continuă să se scrie cu atâta magie, căci pădurea Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa. Este cunoscută la nivel internațional datorită lianelor care atârnă de ramuri precum în pădurile ecuatoriale. Mai mult, cine oare nu a auzit de Caii de la Letea, caii sălbatici care colindă printre dune, parcă zilnic galopând spre noi mistere, noi vieți și noi încercări, în lupta lor de supraviețuire la malul apelor.
O lume cu adevărat vie
Cine spune că doar poveștile din cărți te pot lăsa fără suflare nu a fost până acum la pas, în natură. Delta adăpostește peste 5.000 de specii de viețuitoare, dintre care mai bine de 300 sunt specii de păsări, unele extrem de rare. Cuiburile păsărilor migratoare se găsesc adesea aici, fiind o zonă preferată de micile suflete ce călătoresc în întreg spațiul european. În lunile de vară, pelicanii comuni și cei creți planează cu atât de multă eleganță deasupra apelor, în timp ce egretele, stârcii, cormoranii, lopătarii și lebedele își caută hrana în apele ce dăinuie printre stufărișul atât de înalt. E un joc al păsărilor care te trimite cu gândul la copilăria petrecută la bunici, acolo unde învățai de mic să prețuiești natura și minunile sale.
Printre canale și bălți se pot observa și alte viețuitoare interesante. Călătorul poate cunoaște mici broaște, șerpi de apă, vidre, nurci europene, iar în adâncuri înoată peste 70 de specii de pești. Ce lume plină de viață într-un loc de basm!
Și pentru că lumea din adâncuri este extrem de specială, o să vă povestim care sunt cele mai cunoscute specii de pești din Deltă. În apele Dunării înoată cu vitejie crapul, somnul, știuca, plătica, bibanul și sturionii. Sturionii sunt pești preistorici, care pot trăi și peste 100 de ani și pot ajunge la dimensiuni de-a dreptul marcante. Sunt protejați strict în prezent, dar amintirea pescuitului de sturion și poveștile cu caviar încă se mai spun la colțurile caselor puținilor locuitori din zona Deltei.
Oamenii Dunării
Și pentru că am menționat locuitorii Deltei, din păcate aceștia sunt puțini, dar deosebit de legați de pământul și apele pe care le văd la fiecare răsărit. Comunități de români, ucraineni, lipoveni, greci și turci conviețuiesc în sate izolate precum Mila 23, Crișan, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche sau Periprava. Și cum era de așteptat într-o astfel de lume de poveste, majoritatea oamenilor sunt pescari, iar tradițiile lor s-au păstrat vii: limba slavonă arhaică vorbită de lipoveni, portul popular, rețetele de pește și credințele străvechi sunt vii ca odinioară. Izolați de lume, îngreunați de multe lipsuri, aleg să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile care le-au consacrat existența.
În puținele sate, potecile prăfuite te duc atât de ușor într-o poveste din care nu ai cum să îți dorești să ieși. Casele albastre, zugrăvite cu var și acoperite cu stuf, se oglindesc zilnic în canalele liniștite ale Dunării. Aici, viața curge după un alt ritm – nu cel al ceasului, ci cel al naturii.
Rădăcini de istorie în mâl și stuf
Delta Dunării nu este de ieri – de azi! Se pare că micul colț de Rai a fost menționat încă din zilele antichității! Ce impresionant! Herodot, „părintele istoriei”, nota în scrierile sale despre gurile Istrului, iar coloniile grecești precum Histria, Orgame sau Argamum înfloreau la marginea Deltei în secolul VII î.Hr. Mai mult, în Evul Mediu, Delta a fost locul de confruntări între puterile vremii: Imperiul Otoman, Țările Române, cazacii zaporojeni și Imperiul Rus.
Atunci când vine vorba despre importanța strategică, brațul Sulina joacă un rol deosebit de important. Filele prăfuite de istorie relatează faptul că în secolul XIX, orașul a fost pus sub administrarea Comisiei Europene a Dunării, fiind așadar vorba despre o premieră istorică. Mica localitate avea să devină, la acea vreme, un port internațional, populat de englezi, francezi, italieni și greci.
Valuri de legende
Delta ascunde, în stufărișul său, numeroase povești și legende. Doar oamenii locului mai știu să ți le povestească în serile răcoroase de vară. Una dintre cele mai cunoscute povești este legenda lui Ivan cel Fără de Țară. Era un cazac fugar care ar fi ajuns în Delta Dunării fugind din Rusia țaristă. Ajuns la malul Dunării el și-a creat rapid o comunitate, trăind ca un haiduc al bălților. Legenda spune că a ascuns o comoară în Pădurea Caraorman, într-un luminiș vegheat de un stejar secular. Se crede că toți cei care pornesc în căutarea aurului nu se mai întorc.
Localnicii mai povestesc, atunci când vine vorba despre mituri, că noaptea, între stufărișuri, se aud cântecele unei sirene rătăcite, care îi ademenește pe pescari.
Delta, o mare punte între om și natură
Delta Dunării, această sacră comoară, este o mare responsabilitate pentru oameni. Chiar dacă ecoturismul prinde contur, presiunea asupra mediului este tot mai mare. Pescuitul ilegal, braconajul, deversările și schimbările climatice pun în pericol echilibrul acestui ecosistem delicat. Localnicii, adesea ghizi turistici, ne povestesc, cu atâta durere în suflet și în privire, că în anii următori riscăm să pierdem acest colț de Rai dacă nu se intervine rapid pentru salvarea și protejarea lui.
Mai este o singură speranță: proiecte de protecție, cercetare științifică, implicarea comunităților locale și turismul responsabil, doar ele mai aduc o rază de lumină pe chipurile localnicilor care și-au trăit întreaga viață pe apele Dunării și care tot ce își doresc este conservarea locului plin de magie.
Final fără de căpătâi
Delta Dunării nu este doar un loc cu ape și insule de nisip. Delta este un sentiment profund, o simțire, un colț de lume în care glasul naturii are ecouri de la răsărit și până la apus. Am putea spune că este o poveste care continuă să se scrie în fiecare zi, cu fiecare val, cu fiecare pasăre care se înalță din stuf și cu fiecare trecător care o vizitează.
Ce trebuie să înțelegem noi, trecătorii, este că adevărata comoară a Deltei nu este dată de aurul din legende, ci liniștea pe care o aduce în sufletul celui care o cunoaște. Poemul viu scris de valurile fluviului trebuie îngrijit și transmis din neam în neam, căci frumusețea locului te face să te simți veșnic nemuritor.
Iubește natura, cunoaște-o așa cum este și ai grijă de ea indiferent de vremuri și încercări, căci fiecare pas în liniștea ei este, de fapt, o cheie asigurată către pacea Raiului.
