La poalele munților Almăjului, în locul în care apele Dunării prind nuanțe de poveste în defileul Cazanelor Mari, se află satul Dubova. O așezare geografică oarecum mică, dar atât de încărcată de istorie, peisaje unice și mituri fantastice.
Dubova. Începuturi
Aflată în județul Mehedinți, pe malul nordic al Dunării, între Orșova și Moldova Nouă, comuna Dubova cuprinde satele Dubova, Eibenthal și Baia Nouă. Satul principal, numit Dubova, se află în zona cunoscută la nivel național drept Cazanele Dunării, mai exact în porțiunea numită Cazanele Mari. Privit de sus, locul este unul incredibil, deoarece poți vedea cum Dunărea se strecoară atât de adânc printre stânci.
Așezarea este atestată documentar încă din secolul al XV-lea. Cu toate acestea însă, urme ale locuirii oamenilor sunt atestate încă din neolitic. De-a lungul anilor, arheologii au găsit mai multe obiecte din ceramică și unelte din piatră, dovadă că zona a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri.
Piatra și istoria, stânca și nemurirea – Chipul lui Decebal, o istorie sculptată
Pe malul stâng al Dunării, săpată chiar în stânca muntelui impunător, se află una dintre cele mai impresionante sculpturi în piatră din tot spațiul european: chipul lui Decebal. Lucrarea monumentală are o înălțime de 55 de metri și o lățime de 25 de metri.
Sculptura a luat viață între anii 1994 și 2004 la inițiativa omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan. Lucrarea la comoara culturală a fost coordonată de sculptorul Florin Cotarcea și realizată de o echipă de 12 alpiniști-sculptori. În apropiere de chip, în stâncă este săpată și o inscripție în latină: „DECEBAL REX – DRAGAN FECIT”, adică „Regele Decebal – făcută de Drăgan”.
Decebal, unicul rege care a condus Dacia în renumitele războaie cu Imperiul Roman, este considerat un simbol al rezistenței și al identității de țară. Locul ales pentru sculptură nu a fost întâmplător. Zona Cazanelor Dunării este învecinată cu vechea graniță a Daciei și aproape de castrul roman Drobeta.
Ținutul peșterilor dintre ape și stânci
Locul este plin de istorie și de ținuturi care au schimbat harta poveștilor zonei. În umbra apelor stau peșteri de-a dreptul impunătoare. Pe teritoriul Dubovei este și una dintre cele mai mari și cunoscute peșteri din Defileul Dunării: Peștera Ponicova. Oamenii locului mai prezintă zona și ca „Peștera de la Gura Ponicovei”. Pentru turiști, peștera este deschisă într-un perete destul de abrupt al munților Almajului și se poate vizita cu barca, pe Dunăre, sau pe traseele montane, însă doar pentru persoanele care stăpânesc bine zonele greu accesibile.
Peștera se întinde pe o lungime de aproximativ 1660 de metri și este formată din mai multe galerii: Galeria Principală, Galeria Ponicova, Galeria Liliecilor și Galeria Terminală.
Peștera are și un rol deosebit de important în istoria arheologică a locului. Pe timpul cercetărilor organizate de specialiști, aceștia au descoperit urme ale unor așezări umane ce datau din epoca bronzului și din perioada dacică. Au fost găsite fragmente ceramice, unelte de piatră și os, dar și oase de animale vânate.
O altă peșteră a locului, renumită pentru Dubova, este Peștera Veterani. La câțiva kilometri distanță de Peștera Ponicova, se află Peștera Veterani, numită așa în onoarea generalului austriac Veterani. Este vorba despre cel care a utilizat locul ca punct strategic de apărare în secolul al XVII-lea. Peștera are o lungime de 173 metri și se deschide direct spre apele Dunării.
Minunea din stâncă este cunoscută încă din antichitate. Geto-dacii considerau că acest loc este unul sacru și îl dedicau Zeului Zamolxis. Ulterior, românii au utilizat peștera ca punct de observare și apărare în perioada luptelor pentru cucerirea teritoriilor. În Evul Mediu, peștera a fost transformată în fortăreață naturală de habsburgi.
Un aspect deosebit de important este faptul că peștera are un „horn” natural. Prin acesta se permite pătrunderea lunii naturale până în interior. De aceea, în trecut se credea că aceasta este dovada legăturii dintre oameni și zei. În prezent, peștera poate și văzută doar cu ajutorul turului cu barca.
Mâna lui Dumnezeu peste Defileul Dunării
În drum spre Dubova nu ai cum să nu te oprești la Mănăstirea Mraconia. Aceasta este o mănăstire ortodoxă aflată în Defileul Dunării, pe teritoriul administrativ al comunei Dubova, la o distanță de 15 kilometri față de orașul Orșova.
Actuala mănăstire este amplasată în locul fostei mănăstiri Mraconia, de pe valea cu același nume, ridicată în anul 1523 de banul Nicola Gârlișteanu, dregătorul regiunii de graniță a Caransebeșului și Lugojului și care se afla sub jurisdicția Episcopiei de la Vârșeț. Biserica avea hramul Sfântului Prooroc Ilie. A fost distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc (1787-1792), fiind refăcută și demolată ulterior de regimul comunist, în 1967, datorită realizării hidrocentralei și lacului de acumulare de la Portile de Fier. Atunci când nivelul Dunării scade foarte mult, se mai pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaș de cult. De la vechea biserică se mai păstrează doar ușile împărătești și o candelă, care se află la muzeul parohial din Eșelnița.
Delta dintre munți – zona umedă din inima Dubovei
Puține persoane știu câte secrete ascunde zona Dubovei. În micul colț de Rai se află o mini-deltă formată între malurile Dunării și pantele line ale munților. Locul este unul mlăștinos și adăpostește o biodiversitate uluitoare. Printre speciile de păsări ce pot fi observate se numără stârcii, egretele, cormoranii și diverse specii de rațe sălbatice.
Această „delta de munte” este un ecosistem aparte. Vegetația specifică zonelor umede – trestia, stuful și nuferii – contribuie la menținerea echilibrului ecologic și la frumusețea peisajului.
Apele Dunării au adus la Dubova numeroase povești și legende locale
Dubova este înconjurată nu doar de ape adânci, ci și de povești și legende locale. Una dintre cele mai cunoscute este cea a peșterii lui Zamolxis. Se spune că în Peștera Veterani, într-o încăpere retrasă, marele zeu al dacilor comunica permanent cu lumea celor vii. Lumina care pătrunde prin hornul peșterii era, conform miturilor, semnul divin al acceptării celor inițiați în noua lume.
Există și o legendă legată de chipul lui Decebal. Se spune că stânca pe care este sculptat chipul ar fi fost aleasă de însuși regele dac, într-un vis profetic.
Mai mult, pescarii locului mai povestesc și astăzi detalii despre „apa vie” din cotloanele Dunării. În unele locuri, peștii dispar fără urmă atunci când îi privesc, iar barca în care te afli nu mai poate fi ghidată de vâsle. Se spune că acele locuri sunt blestemate sau binecuvântate, în funcție de cine spune povestea apelor.
Dubova – din colțul liniștit de Rai, o zonă sufocată de turiști
Liniștea locului începe să fie afectată de faptul că Dubova a devenit, în ultimii ani, o destinație tot mai căutată de turiștii din România și din alte țări. Plimbările cu barca prin Cazanele Mari și Cazanele Mici, vizitarea peșterilor și drumețiile montane sunt printre cele mai apreciate activități.
Răvaș de încheiere
Așadar, Dubova nu este doar o simplă localitate aflată pe malul Dunării, ci o adevărată punte între lumi, între natură și civilizație, trecut și prezent, mit și realitate. Locul merită să fie păstrat cu multă grijă, din veac în veac, căci este colțul de natură în care istoria nu este doar în cărți, ci este fie, scrisă în fiecare stâncă, fie în fiecare val al fluviului.
Așa cum fluviul continuă să curgă veșnic, și povestea Dubovei să meargă mai departe – liniștită, profundă și de neuitat…
