O simplă privire în trecutul îndepărtat al omenirii este de ajuns să putem înțelege faptul că multe din ce ni se par a fi minunățiile lumii moderne au rădăcinile bine înfipte în lumea antică. Este fascinant cum oamenii au reușit să fie inventivi încă din cele mai vechi timpuri.
Este absolut fermecătoare această putere a omului de a preschimba natura, de a-și adapta mediul înconjurător pentru nevoințele sale. De la domesticirea animalelor încoace omul a reușit să performeze din ce în ce mai mult. Nomadul a devenit un adevărat geniu din clipa în care s-a oprit pe o piatră și și-a spus că de acum în colo este în siguranță și a venit vremea să lase o amprentă în lumea pe care știa că avea să o părăsească foarte curând.

Sumerienii reprezintă una dintre cele mai avansate și complexe civilizații antice. Puterea lor de a vedea în ansamblu i-a ajutat să îmblânzească foarte mult natura. Datorită inteligenței inventatorilor sumerieni ne putem bucura de o parte dintre elementele care ne ușurează viața în prezent. De la ei avem scrisul, ceramica, am deprins tehnica irigațiilor, carul, plugul, cărămizile și multe altele. Iscusința lor a fost atât de importantă încât multe din invențiile lor rămân utilizabile și în prezent. Dar mai departe de asta rămâne fabuloasa cultură sumeriană care ne incită chiar și în prezent.
Mitologia civilizației sumeriene este întru totul fascinantă. Lumea subterană, infernul lor se spune că era dominat de Eshkegel, iar sora ei Inanna era Zeița Cerului. Iar aici intervine o povestioară cât se poate de intrigantă, se spune că Inanna ar fi vrut să fure tronul lumii în care domnea Eshkegel, iar infernul lor avea mai multe părți, potrivit mitului zeița cerului a fost nevoită la fiecare poartă din cele șapte ale infernului să renunțe la câte ceva din personalitatea ei. Fiecare parte a personalității sale era legată de câte un element fizic, Treptat acesta a renunțat la turbanul; la al doilea, colierul ei; apoi bijuteriile sânului ei la a treia; la al patrulea, pectoralul ei; apoi inelele ei, urmate de tija ei de măsurare; și, în cele din urmă, la poarta a șaptea și-a scos rochia.

Zeița Inanna
Iar după tot acest periplu este de așteptat că Inanna a intrat în lumea infernală complet goală. Iar sora ei care complotase împotriva ei îi convinge pe cei șapte judecători ai lui Kur să o condamne la moarte pentru că ar conspirat împotriva sa. Iar de aici se naște un alt mit antic sumerian: Descendența Inannei. Acest mit, la fel ca civilizația sumeriană, va continua să influențeze alte culturi antice din Mediterana și Orientul Apropiat.
Sumerul antic una dintre cele mai timpurii civilizații
În perioada Uruk, de la sfârșitul Ubaidului până la 2900 î.Hr., începem să vedem dovezi ale unui Sumer ceva mai sofisticat. Într-un anumit punct al acestei în perioade, sumerienii au inventat conceptul de oraș. Cu timpul încep chiar să apară și multe orașe-state din sudul Mesopotamiei. Uruk în special, numit „New York-ul Mesopotamiei antice” de către un scriitor, este recunoscut drept primul oraș vechi mai important. Aici s-a stabilit prima hegemonie pentru o regiune vastă. La începutul acestei perioade și până la sfârșitul ei găzduia circa 40.000 de oameni.
Panteonul Sumerului antic rămâne un simbol din cele mai importante ale lumii antice. Divinitatea Inanna a fost denumită Ishtar în Akkadia și Isis în Egipt. În cele din urmă și-a găsit drumul în panteonul fenician ca Astarte. Iar Astarte a devenit ulterior Afrodita în Grecia Antică.

Pe lângă multe sale invenții pentru care este intens celebrată și de societatea contemporană, Sumerul antic are și privilegiul recunoscut pentru că prima civilizație care a trecut de la o cultură orală la cea scrisă. Sumerul a luat parte la un război înregistrat și chiar a conceptualiza și construi orașe. Vechimea sa este atât de mare încât atunci când se finaliza construcția piramidelor din Giza, civilizația sumeriană aveau o istorie veche de cel puțin 1 600 de ani. Chiar dacă ruinele s-au deteriorat și pierdut până la începutul secolului al XIX- lea ingeniozitatea și valoarea civilizației sumeriene a reușit să supraviețuiască prin intermediul culturilor ce i-au urmat. Oricum l-am numi, Grădina Edenului sau Leagănul Civilizației importanța sa și a istoriei sale sunt extrem de importante pentru istoria și cultura întregii omeniri.
Recomandări autor
- Anița Nandriș-Cudla și experiența gulagului, 20 de ani în Siberia. Puterea omului în fața nedreptății
- Mircea Eliade scriitorul: dialectica disimulării sacrului în profan și literatura fantastică
- Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate
- Ar trebui să-l mai citim pe Dostoievski? Limitele unui clasic aflat în căutarea esenței în sine a realității
- 5 motive să nu-l arunci pe Tolstoi din bibliotecă. Iată de ce trebuie să-i citim operele
- Opera lui Haruki Murakami în căutarea identității. Posibilități ale realismului magic
- Tragicul între concept și fenomen – categoria estetică, alfabetul suferinței
- Alice Voinescu pentru educarea spiritului tânăr. Un jurnal cât o viață
- Poezia japoneză – arta sufletului pur. Poeți din epocile Meiji și Taishō
- Începuturile prozei japoneze în epoca Heian. Condiția și apariția romanului japonez
- Sursele intelectuale ale ideologiei sovietice. Leninismul ca direcție culturală
- Arta ca unic mod de exprimare liberă. Scutul de apărare al oprimaților
- Filosofia lui Mircea Vulcănescu. Despre specificul românesc și teoria ispitelor
- Cărți care încep cu finalul. Trucul care transformă scriitorii recenți și contemporani în clasici
- Clody Bertola povestea de film a unei actrițe care a vrăjit marii regizori ai teatrului românesc
- Cărți la care „trebuie” să ajungi în 2022. Scriitori români contemporani, nume din filosofia și literatura universală
- Martin Heidegger în lectura lui Walter Biemel. Introducere în studiul operei sale
- Criminali în serie și în masă, manifestările răului. Introducere pentru „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson
- Impresionanta poveste de viață a poetului gândirist Pan M. Vizirescu
- Reprezentările omului în cercul vicios în „Pescărușul” lui Cehov și „Cu ușile închise” a lui Sartre