Sunt femei ce au în priviri focul și în suflet blândețea, care ridică din nimic lumi întregi doar cu iubirea pe care o pot oferi. Femei a căror putere nu stă în glasul ridicat, ci în curajul de a merge mai departe, creând echilibru într-o lume zbuciumată. O astfel de persoană a fost și Maria Cuțarida Crătunescu, cea care scris, prin modul în care a trăit, o poveste despre curaj, sacrificiu și dragoste față de aproape.
Era o zi de 10 februarie 1857, când încă mai cădeau câțiva fulgi de zăpadă ai iernii, atunci când Călărașiul era mai bogat cu o ființă ce avea să schimbe destinul multor femei din țara noastră. Maria Cuțarida a avut norocul să se nască într-o familie modestă, de oameni iubitori de aproape. Mic copil fiind pe atunci, nu avea să știe că anii următori îi vor aduce schimbări radicale și că va deveni un simbol al luptei pentru drepturile femeilor. Se întâmpla totul într-o perioadă în care femeile erau considerate mai puțin descurcărețe decât bărbații, când nu li se permitea să își exprime opiniile în public sau să își facă planuri legate de carieră. Cu toate acestea însă, Maria a visat de mică să aibă mult decât o viață cu rolul de soție. Ea își dorea să ajute oamenii, să vindece, să aducă lumină în inimile celor ce duc povara vieții din cauza unor boli.
Maria s-a lovit foarte rapid de crunta realitate și și-a dat seama că visul ei nu putea fi împlinit în România la acel moment, deoarece accesul la educație se făcea destul de greu în cazul femeilor.
În acei ani, femeile care credeau că pot avea curajul să viseze dincolo de limitele impuse erau destul de puține, iar medicina era un domeniu aproape exclusiv pentru bărbați. Maria a vrut totuși să fie medic.
Din acest motiv, atunci când a devenit majoră a renunțat la țara sa pentru a studia medicina dincolo de granițe. Și-a luat inima în dinți și a hotărât să învețe în Zurich, la una dintre cele mai respectate universități din spațiul european al acelor vremuri. Provocările aveau să vină una după alta pentru că Maria nu vorbea bine o limbă străină. Din această cauză s-a transferat la Montpellier, apoi la Paris, unde a obținut doctoratul în medicină în 1884. A fost rapid cunoscută prin lucrarea sa despre hidrorreea în cancerul uterin. În generația sa de studiu a fost singura femeie, iar restul bărbați, însă asta nu a oprit-o să termine prima, cu cele mai mari note și distincții.
Chiar dacă au fost momente în care familia sa a crezut că nu va mai reveni în România, Maria nu a uitat de țară, pentru că aici își dorea să îi sprijine pe cei din jur. A revenit acasă, însă avea să se lovească de o realitate și mai dură decât oricare alta de până atunci: femeile nu erau angajate și nu li se acceptau profesii precum medicina.
Maria Cuțarida Crătunescu nu s-a putut resemna cu ceea ce se întâmplă și, nevrând să renunțe la marele său vis, așa cum societatea îi impunea destul de mult, a început să meargă din ușă în ușă, cerând să fie angajată în unități spitalicești. În primă fază s-a bucurat de un post ca medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureștii vechi. Oferea îngrijiri gratuite persoanelor care nu aveau bani pentru consultații, în timp ce alți medici refuzau să sprijine oamenii încercați de problemele vremurilor.
Iubirea sa pentru cei din jur a fost din ce în ce mai mare. În anul 1886, Maria a scris istorie! Prin munca și implicarea ei s-a înființat prima creșă din România. Proiectul a avut un impact cu adevărat măreț, mai ales pentru mamele care munceau zi și noapte pentru a-și întreține familiile, mamele văduve, mamele singure și nu numai. Creșa avea să devină un loc sigur unde copiii puteau fi îngrijiți în timp ce mamele lor lucrau, iar asta le permitea femeilor să își schimbe viața și să poată visa la o carieră.
Maria Cuțarida Crătunescu a știut pe deplin cât de importantă este protecția copiilor și educația acestora. Pe atunci, mulți copii mureau din cauza lipsei de igienă și a condițiilor precare din familiile sărace. Maria a înțeles că trebuie să aducă schimbări în acest sens și să sprijine persoanele greu încercate.
Pe lângă implicarea sa deosebită în domeniul medical, Maria a fost un lider activ în mișcarea pentru drepturile românilor, mai ales ale femeilor care voiau să inspire, să lase ceva în urma lor. În 1900, a participat la Congresul Internațional al Femeilor de la Paris. La congresul renumit la nivel mondial, Maria avea să prezinte o lucrare cu privire la realizările femeilor din România. A cerut, de altfel, ca femeile să aibă mai multe drepturi și mai multe șanse pentru educație. A fost una dintre primele femei din România care a adus în atenția lumii întregi dificultățile și provocările cu care se confruntau româncele, dar și progresul realizat în domenii ca educația și îngrijirea sănătății.
Zilele cumplite ale marilor conflagrații mondiale aveau să vină rapid, iar Maria nu a ezitat să își pună cunoștințele și dedicarea în slujba patriei în care s-a născut. În perioada Primului Război Mondial, ea a lucrat ca medic pe front, îngrijind răniții. A văzut cu propriii ei ochi tragedia umană, dar și curajul neclintit al celor care luptau pentru libertatea țării, o țară vândută azi pe nedrept și uitată de cei care încă ar mai putea lupta pentru ea.
După război, Maria a fost nevoită să își schimbe rapid planurile. S-a retras din activitatea profesională din cauza stării sale de sănătate ce se degrada tot mai mult, de la o zi la alta. A dus o întreagă viață dedicată celor din jur, fiind un exemplu de curaj, dăruire și sacrificiu, însă era momentul să ia o pauză.
Peste scena vieții Mariei Cuțarida Crătunescu a căzut cortina pe 16 noiembrie 1919. Avea doar 62 de ani când a plecat la cele veșnice. Decesul său a lăsat un gol adânc în inimile celor care o cunoșteau, dar și un testament viu al dedicării necondiționate față de semeni.
Se spune că poți trăi veșnic atâta timp cât ești purtat în suflet de cei dragi. Ei bine, așa a rămas și Maria Cuțarida, căci moștenirea sa a continuat să influențeze gândurile multor generații de femei, care au știut că nimic nu se poate face fără studii, fără implicare și fără o educație stabilită încă din primii ani de viață.
Acum, după atația ani, numele Mariei Cuțarida Crătunescu este considerat simbolul unei femei care a refuzat să accepte limitele impuse de societate. Ea a demonstrat că atunci când pasiunea se îmbină cu perseverența, obstacolele devin doar pași în drumul spre o adevărată reușită.
Toți am putea avea de învățat din această poveste de viață deosebit de frumoasă, deoarece Maria Cuțarida Crătunescu a schimbat România prin fiecare pas pe care l-a făcut. Prin exemplul oferit, ne face să înțelegem că atunci când o inimă plină de curaj își pune mintea și sufletul într-o misiune, lumea întreagă poate prinde altă culoare.
