Oamenii de știință au putut confirma teoria relativității generale a lui Albert Einstein. Un fapt posibil prin explorarea misterelor stelelor pitice albe. Astronomii s-au documenta de mult timp față de relația dintre masa și raza unei stele pitice albe. Cu toate astea nu au putut observa relația dintre masă și raza stelelor până acum, arată un studiu nou. Pe măsură ce stelele pitice albe câștigă în masă, acestea se micșorează ca dimensiune.
Spre deosebire de cele mai cunoscute obiecte cerești. În această nouă lucrare, cercetătorii au folosit o metodă nouă. Prin care s-au încorporat date de la mii de pitice albe. Astfel au avut datele necesare pentru a observa fenomenul ciudat. Dar și pentru a obține dovezi suplimentare pentru teoria relativității generale.
Când stelele care sunt precum soarele nostru rămân fără combustibil, își vărsă straturile exterioare și sunt distruse până în nucleul lor solid. Acest nucleu este cunoscut sub numele de „stea pitică albă”. Nucleu despre care se crede că este starea evolutivă finală a unui obiect stelar. Dar aceste rămășițe stelare păstrează un mister. Asta pentru că atunci când piticele albe cresc în masă, acestea se micșorează ca dimensiune. Piticele albe ajung, prin urmare, la o masă similară cu cea a Soarelui. Însă într-un corp de dimensiunea Pământului. Piticele albe devin atât de mici și compacte încât, în cele din urmă, sfârșesc în stelele cu neutroni. Aceste „cadavre stelare” extrem de dense, cu o rază care, de obicei, nu se întinde peste 30 de kilometri.
Teoria lui Albert Einstein confirmată
Relația ciudată de masă-rază în interiorul stelelor pitice albe a fost teoretizată încă din anii’30. Motivul pentru care piticele albe cresc în masă în timp ce se micșorează ca întindere se crede că este cauzată de starea electronilor săi. Pe măsură ce o stea pitică albă este comprimată, numărul electronilor săi crește. Acest mecanism este o combinație de mecanică cuantică și teoria relativității generale. Este întâlnirea dintre o teorie fundamentală din fizică, privind mișcarea și interacțiunea particulelor subatomice, și teoria relativității generale a lui Albert Einstein, care se ocupă de efectele gravitaționale.
„Relația masă-rază este o combinație spectaculoasă de mecanică cuantică și gravitație, dar este contrazic pentru noi. Credem că pe măsură ce un obiect câștigă masă, acesta ar trebui să crească”. Nadia Zakamska, profesor asociat la Departamentul de Fizică și Astronomie de la Universitatea Johns Hopkins, care a supravegheat noul studiu, într-un comunicat.
În acest studiu, echipa de la Universitatea John Hopkins, a dezvoltat o metodă de a observa relația masă-rază la piticele albe. Folosind datele colectate de Sloan Digital Sky Survey și observatorul spațial Gaia, cercetătorii au privit 3.000 de stele pitice albe.
„Teoria a existat de mult timp, dar ceea ce este notabil este faptul că setul de date pe care l-am folosit este de o amploare și o precizie lipsite de precedent. Aceste metode de măsurare, care o parte dintre cazuri au fost dezvoltate cu ani în urmă, toate dintr-o dată funcționează mult mai bine și aceste teorii vechi pot fi în cele din urmă probate”. A mai precizat Zakamska pentru space.com
Metoda folosită în studiu a transformat în esență o teorie într-un fenomen observațional. În plus, poate fi folosit pentru a studia mai multe stele în viitor. Poate ajuta astronomii să analizeze compoziția chimică a stelelor pitice albe de acum în colo.
Recomandări autor
- Anița Nandriș-Cudla și experiența gulagului, 20 de ani în Siberia. Puterea omului în fața nedreptății
- Mircea Eliade scriitorul: dialectica disimulării sacrului în profan și literatura fantastică
- Romane scurte contemporane și clasice care te ajută să te deconectezi de la realitate
- Ar trebui să-l mai citim pe Dostoievski? Limitele unui clasic aflat în căutarea esenței în sine a realității
- 5 motive să nu-l arunci pe Tolstoi din bibliotecă. Iată de ce trebuie să-i citim operele
- Opera lui Haruki Murakami în căutarea identității. Posibilități ale realismului magic
- Tragicul între concept și fenomen – categoria estetică, alfabetul suferinței
- Alice Voinescu pentru educarea spiritului tânăr. Un jurnal cât o viață
- Poezia japoneză – arta sufletului pur. Poeți din epocile Meiji și Taishō
- Începuturile prozei japoneze în epoca Heian. Condiția și apariția romanului japonez
- Sursele intelectuale ale ideologiei sovietice. Leninismul ca direcție culturală
- Arta ca unic mod de exprimare liberă. Scutul de apărare al oprimaților
- Filosofia lui Mircea Vulcănescu. Despre specificul românesc și teoria ispitelor
- Cărți care încep cu finalul. Trucul care transformă scriitorii recenți și contemporani în clasici
- Clody Bertola povestea de film a unei actrițe care a vrăjit marii regizori ai teatrului românesc
- Cărți la care „trebuie” să ajungi în 2022. Scriitori români contemporani, nume din filosofia și literatura universală
- Martin Heidegger în lectura lui Walter Biemel. Introducere în studiul operei sale
- Criminali în serie și în masă, manifestările răului. Introducere pentru „Dosarele criminalilor în serie” de Paul Simpson
- Impresionanta poveste de viață a poetului gândirist Pan M. Vizirescu
- Reprezentările omului în cercul vicios în „Pescărușul” lui Cehov și „Cu ușile închise” a lui Sartre