Elizabeth Zarubina – Din umbra Basarabiei spre culisele puterii sovietice

Născută în inima unei provincii răvășite de istorie, Elizabeth Zarubina a purtat cu sine o inteligență ascuțită și o disciplină de fier. Din tăcerea Basarabiei interbelice până în birourile secrete ale Moscovei, apoi în capitalele marilor puteri, viața ei a fost o succesiune de identități, misiuni și loialități. Multilingvă, cultivată și enigmatică, Zarubina a traversat secolul XX cu pași tăcuți, dar hotărâți, întruchipând paradoxul unei lumi în care convingerea ideologică și eleganța intelectuală s-au împletit în aceeași ființă.

În spatele chipului calm și al privirii pătrunzătoare se ascundea unul dintre cele mai fine instrumente ale spionajului sovietic — o femeie care a înțeles, mai bine decât oricine, că puterea nu strigă, ci se ascultă.

Lisa Rozensweig (Elizabeth Zarubina) s-a născut în Basarabia la 1 ianuarie 1900, într-o familie evreiască. A studiat istoria la universitate și era o lingvistă talentată, vorbind română, rusă, germană, franceză, engleză și idiș.

Începuturile în NKVD

Zarubina a devenit bolșevică după Primul Război Mondial. În 1924 s-a alăturat NKVD (poliția secretă sovietică), iar în 1925 a fost trimisă la Viena. A lucrat și în Turcia, iar în 1928 a fost transferată în Danemarca. Tot în acel an s-a căsătorit cu colegul ei agent NKVD, Vassili Zarubin.

În Danemarca, soții Zarubin s-au prezentat drept cetățeni cehoslovaci și au organizat o mică companie de export textile ca acoperire. În 1929, Moscova a decis să-i relocalizeze în Franța. După ceva timp, au reușit să se stabilească într-un suburb parizian, prezentându-se ca un cuplu ceh, iar Vassili a devenit partener într-o firmă de publicitate. Grupul de agenți organizat de Zarubin în Franța a reușit să obțină documente nu doar de la surse franceze, ci și germane, inclusiv comunicări secrete ale Ambasadei Germane la Paris.

Misiunea în Germania nazistă

După ce Adolf Hitler a preluat puterea în 1933, Elizabeth Zarubina și soțul ei au fost trimiși în Germania nazistă. Una dintre sarcinile lor era să lucreze cu Gaik Ovakimyan la Berlin. În 1939, Vassili Zarubin s-a întors în Uniunea Sovietică, unde a primit Ordinul Drapelului Roșu.

S-a afirmat că în 1939 Zarubin a participat la Masacrul de la Katyn, când Uniunea Sovietică a cucerit estul Poloniei conform pactului nazist-sovietic. Totuși, istoricul Christopher Andrew a argumentat că, deși Zarubin a interogat unii dintre ofițerii polonezi, nu pare să fi fost direct implicat în execuția lor.

Misiunea în Statele Unite

În toamna anului 1941, Elizabeth și Vassili Zarubin au fost trimiși să lucreze în Statele Unite. Vassili Zarubin a fost numit rezident legal la New York, având jurisdicție și asupra sub-rezidențelor din Washington, San Francisco și America Latină. Stalin însuși l-a instruit înainte de plecare că misiunea sa principală era să urmărească eventualele încercări ale lui Roosevelt și ale „cercurilor conducătoare americane” de a negocia cu Hitler și de a semna o pace separată.

Zarubin era nepopular printre ceilalți agenți din New York. Se credea că avea prea multă încredere în Elizabeth și în alți ofițeri pe care i-a adus cu el în Statele Unite. Unul dintre ofițerii săi, Vassili Dorogov, a raportat la Moscova că dezaprobă „grosolănia, lipsa generală de maniere, utilizarea limbajului de stradă și a obscenităților, neglijența în muncă și secretomania repugnantă” ale lui Zarubin.

Întâlnirea cu Hede Massing

Când Hede Massing i-a informat pe superiori că nu mai dorea să lucreze pentru NKVD, Boris Bazarov a aranjat ca Hede și Paul Massing să se întâlnească cu șefa sa, Elizabeth Zarubina. Massing a descris-o ca având ochi stranii și frumoși – mari și întunecoși, cu sprâncene grele și gene lungi și încârlionțate. Străluceau dintr-o față cu trăsături mici și delicate, cu pielea întunecată și gura îngustă. Zâmbetul ei cald și captivant, pe care îl oferea atât de rar, dezvăluia dinți mari și frumoși. Capul exquisit aparținea unui corp mic și fragil. Avea o postură proastă și picioare mari și dureroase, precum și mâini urâte. Era politicoasă și complet sigură pe sine, cu o aură autoritară fără a fi enervantă sau agresivă. Engleza ei era impecabilă, la fel și germana.

Zarubina le-a explicat soților Massing pericolul pe care Ignaz Reiss îl reprezenta pentru Uniunea Sovietică, numindu-l trădător și troțkist. Când Hede și Paul au protestat, apărându-l pe Reiss și criticând lichidarea veteranilor NKVD, Zarubina a răspuns că nimeni nu avea autoritatea de a-i elibera pe agenți și că singura cale era să meargă la Moscova pentru discuții. Elizabeth Zarubina a convocat ulterior o altă întâlnire cu Paul Massing pentru a-i anunța că Ignaz Reiss fusese asasinat la 4 septembrie 1937.

Al Doilea Război Mondial

Elizabeth și Vassili Zarubin au devenit prieteni apropiați cu Hede și Paul Massing, folosind numele de acoperire Helen și Peter. Hede Massing a descris în autobiografia sa petrecerile organizate de Zarubin: mâncarea și băutura erau superbe și mereu prea abundente. Se bea foarte mult, cu toasturi rapide pentru tot felul de motive, se mânca foarte mult și se cânta până dimineața devreme. Peter își lua locul în centrul camerei și cânta neobosit la balalaică balade rusești lungi și triste sau strofe vesele și obraznice cu un rânjet șiret pe față; la sfârșit erau întotdeauna cântecele Armatei Roșii.

În 1942, Paul Massing a notificat NKVD că prietenul său, Franz Neumann, se alăturase recent Office of Strategic Services (OSS). În aprilie 1943, Elizabeth Zarubina s-a întâlnit cu Neumann, care a promis să transmită toate datele care îi trec prin mâini. Conform lui Neumann, primea multe copii ale rapoartelor de la ambasadorii americani și avea acces la materiale referitoare la Germania. După ce a devenit cetățean american naturalizat mai târziu în acel an, Neumann a părut reticent să transmită informații secrete.

Investigația FBI

Vassili Zarubin a atras atenția FBI în aprilie 1943, când a încercat să se întâlnească cu Steve Nelson, un membru al Partidului Comunist din Statele Unite în California. FBI reușise să plaseze dispozitive de ascultare în casa lui Nelson și a confirmat că Zarubin „plătise o sumă de bani” lui Nelson „în scopul de a plasa membri ai Partidului Comunist și agenți Comintern în industrii angajate în producția de război secretă pentru Guvernul Statelor Unite, astfel încât informațiile să poată fi obținute pentru transmitere către Uniunea Sovietică.”

J. Edgar Hoover a răspuns prin instituirea unui program special cu numele de cod COMRAP pentru a identifica toți membrii aparatului Internaționalei Comuniste. Harry Hopkins, un consilier apropiatul președintelui Franklin D. Roosevelt, l-a avertizat apoi pe ambasadorul sovietic că „un membru al ambasadei sale fusese detectat transmițând bani unui comunist în California.”

Soții Zarubin s-au mutat la Washington în vara anului 1943, ceea ce indica că cel mai înalt ofițer de informații sovietic ar trebui să fie bazat în capitală. Totuși, la 7 august 1943, J. Edgar Hoover a primit o scrisoare anonimă care-i numea pe Elizabeth și Vassili Zarubin, Semyon Semyonov, Leonid Kvasnikov și alți șapte agenți NKVD care lucrau în Statele Unite.

Scrisoarea îl acuza pe Zarubin că a fost implicat în Masacrul de la Katyn și că a „interogat și împușcat polonezi la Kozelsk.” De asemenea, susținea existența unei mari rețele de agenți sovietici, „printre care sunt mulți cetățeni americani,” menționând pe Earl Browder, Boris Morros și un „agent de nivel înalt la Casa Albă” (probabil Lauchlin Currie).

FBI a considerat scrisoarea autentică și a efectuat supraveghere asupra lui Zarubin și altor operativi sovietici menționați în scrisoare. În scrisoare, Elizabeth Zarubina era acuzată că lucra pentru Germania nazistă, în timp ce soțul ei era descris ca agent japonez – acuzații absurde care i-au făcut pe investigatori să fie sceptici cu privire la credibilitatea autorului.

Rechemarea la Moscova

La începutul anului 1944 s-a raportat că Zarubin își pierduse cumpătul la o cină oficială și supărase invitați importanți. Curând după aceea, un Directorat de Personal NKVD a raportat că perioada sa de conducere fusese marcată de o serie de gafe, inclusiv că-și chema agenții după numele lor de cod în fața oficialilor guvernamentali americani. În vara acelui an, unul dintre agenții NKVD, Vassili Mironov, l-a contactat pe Joseph Stalin și l-a acuzat pe Zarubin că era în contact secret cu FBI.

În august 1944, Zarubin, soția sa Elizabeth și Mironov au fost rechemați la Moscova, iar el a fost înlocuit de Anatoly Gorsky. Acuzațiile lui Mironov împotriva lui Zarubin au fost investigate și găsite nefondate, iar Mironov a fost arestat pentru calomnie. Totuși, la proces, Mironov a fost găsit schizofrenic. Conform lui Pavel Sudoplatov, scrisoarea trimisă FBI fusese scrisă de Mironov.

Vassili Zarubin a devenit acum șef adjunct al informațiilor externe la Moscova. Mironov a fost trimis într-un lagăr de muncă. În 1945, Mironov a încercat să scoată din închisoare informații despre Masacrul de la Katyn pentru a le transmite Ambasadei SUA la Moscova. Mironov a fost prins în flagrant, a avut un al doilea proces și a fost împușcat.

Elizabeth Zarubina a murit la 14 mai 1987.

Elizabeth Zarubina a fost unul dintre cei mai de seamă ofițeri de informații sovietici din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, deținând rangul de colonel în NKVD. Multilingvă și cu educație universitară în istorie, ea a condus propriile rețele de agenți și a avut un rol crucial în spionajul sovietic în Europa și America. Soarta ei după război rămâne mai puțin documentată decât activitatea ei din timpul războiului, dar a supraviețuit epurărilor staliniste și a trăit până la o vârstă înaintată.

Într-o lume a bărbaților și a tăcerilor calculate, Elizabeth Zarubina a fost o voce care nu s-a auzit, dar s-a simțit. A trăit între loialitate și luciditate, între Basarabia care i-a dat rădăcini și imperiul care i-a dictat destinul. Despre asemenea oameni nu se vorbește cu ură sau cu admirație, ci cu acea liniște în care istoria își reia respirația și ne amintește că adevărul nu aparține nimănui – doar timpului.

Recomandări autor