Home > Cuvinte în treacăt > Frați și surori prin credință, scuzați deranjul
Cuvinte în treacăt

Frați și surori prin credință, scuzați deranjul

Frați și surori prin credință, scuzați deranjul

Primele versuri au fost scrise pe băncile școlii, când ironia și melancolia se amestecau fără să le caut prea mult sens. Astăzi le-am regăsit și le-am dus mai departe – o joacă amară între sacru și profan, între râs și suspin. Un gând scris pe marginea timpului, o poezie care nu caută solemnitate, ci libertatea de a râde și de a plânge în același timp.

când voi da eu ortul popii
mă stropiți cu busuioc
de cafea să fie stropii
vin să nu puneți deloc

în cădelnița aruncați
un pachet de țigarete
fumul lor să mă desfete
când o fi să tămâiați

și să nu cumva să puneți
mir ori smirnă înălțată,
aruncați doar țigarete,
și puțînă ciocolată

și în loc de bocitoare
puneți un picap mai vechi,
să-mi cânte câte o romanță
de prin anii ’70

nu flori tăiate-n lacrimi,
ci-un ghiveci cu busuioc,
iar la geam, să fie soare,
ca un ultim semn de joc.

nu aduceți flori tăiate,
ci ghivece de uitare,
iar la geam lăsăți lumina
să-mi pătrundă în cărare.

și să nu vă fie milă,
că așa mi-a fost destinul:
am trecut prin viață-n grabă,
dar lăsând un pic suspinul.

Frați și surori prin credință, vă rog să vă păstrați planeta. Eu nu m-am regăsit vreodată pe aici.

Recomandări autor