Turnurile medievale din Bologna – Manhattan-ul evului mediu

În inima Italiei, Bologna medievală a ridicat o pădure de turnuri care sfida cerul. Simboluri ale bogăției și ale orgoliului, aceste construcții au transformat orașul într-un spectacol al ambiției umane. O lume în care piatra devenea măsură a puterii, iar privirea urca odată cu zidurile – spre cer.

Bologna, bijuteria arhitecturală a Italiei medievale

Bologna, odinioară supranumită La Turrita – orașul cu turnuri –, a fost în secolele XII–XIII un veritabil Manhattan al Evului Mediu. Ambiția, puterea și ingeniozitatea s-au ridicat aici spre cer în ziduri de piatră, transformând orașul într-un spectacol arhitectural fără egal în Europa medievală.

Originile și contextul istoric

Fondată de etrusci în secolul al VI-lea î.Hr. și transformată în colonia romană Bononia în anul 189 î.Hr., Bologna a cunoscut adevărata sa înflorire în Evul Mediu. Orașul a devenit un centru comercial și intelectual major, găzduind din 1088 cea mai veche universitate din lume – Universitatea din Bologna.

Într-o perioadă marcată de conflictele dintre guelfi și ghibelini și de celebra Controversă a Investiturilor – lupta pentru supremație între Biserică și stat –, familiile nobile au început o competiție arhitecturală fără precedent. Fiecare turn ridicat era o declarație de putere, prestigiu și autonomie, dar și o fortăreață defensivă într-un oraș mereu aflat între rivalități.

O pădure de piatră

Istoricii estimează că Bologna medievală avea între 80 și 100 de turnuri, unele depășind 60 de metri – un număr colosal pentru acea epocă. Contele Giovanni Gozzadini, primul cercetător al fenomenului, identificase în arhive chiar 180 de structuri. Din această „pădure de piatră” au supraviețuit astăzi doar 20–22 de turnuri, multe trunchiate sau integrate în clădiri moderne.

Funcțiile turnurilor

Turnurile nu erau simple capricii arhitecturale, ci îndeplineau funcții diverse:

• Defensive și militare: oferind refugiu și puncte strategice de observare;
• Simbolice: înălțimea turnului reflecta puterea familiei;
• Rezidențiale: spații de locuire fortificate în vremuri de nesiguranță;
• Economice: depozite de mărfuri și sedii comerciale.

Tehnicile de construcție medievale

Ridicarea unui turn înalt de peste 60 de metri în secolul al XII-lea era o performanță inginerească remarcabilă. Construcția dura între trei și zece ani și mobiliza zeci de meșteșugari.

• Fundații: adânci de 5–10 metri, consolidate cu pari de lemn, pietriș și var;
• Materiale: baza din selenită (gips cristalin), cu pereți care se subțiau progresiv pentru stabilitate;
• Tehnica „Sacco”: pereții dubli umpluți cu pietre și mortar pentru rezistență;
• Cavități exterioare: folosite pentru schele și extensii din lemn.

Cele Două Turnuri: Asinelli și Garisenda

Simbolurile incontestabile ale Bolognei sunt Le Due Torri – Turnurile Asinelli și Garisenda, care domină și astăzi Piazza di Porta Ravegnana.

Turnul Asinelli

Construit între 1109 și 1119 de familia Asinelli, atinge 97,2 metri și este cel mai înalt turn medieval înclinat din lume. În interior, 498 de trepte de lemn urcă spre o panoramă impresionantă asupra orașului. În secolele următoare, turnul a servit drept post de observație, închisoare municipală și chiar punct de legătură cu Garisenda printr-un pod de lemn distrus în 1398. Lovit de fulgere de mai multe ori, a fost echipat în 1824 cu un paratrăsnet. O superstiție locală avertizează studenții să nu urce în turn înainte de absolvire, altfel nu-și vor lua diploma.

Legătura simbolică dintre turn și spiritul Bolognei merge însă mai departe: după normele tradiționale ale gastronomiei locale, lățimea pastelor tagliatelle nu trebuie să depășească 8 mm după fierbere — exact 1/12.270 din înălțimea Turnului Asinelli. Un detaliu culinar care transformă măsura pietrei în măsură de viață, arătând cât de adânc se leagă aici arhitectura, cultura și cotidianul.

Turnul Garisenda

Vecinul său, Garisenda, măsoară astăzi 48 de metri și se înclină cu 3,22 metri față de verticală. Inițial, avea o înălțime apropiată de cea a Asinelli, dar a fost redus în secolul al XIV-lea din cauza riscului de prăbușire. Dante îl menționează în Divina Comedie, comparându-l cu giganții mitologici. În 2023, ambele turnuri au fost închise publicului, iar municipalitatea a lansat un amplu proiect de restaurare, estimat la 20 de milioane de euro și o durată de zece ani.

Alte turnuri notabile

• Turnul Azzoguidi (Altabella): 61 m, al doilea ca înălțime după Asinelli;
• Turnul Prendiparte (Coronata): 60 m, adăpostește o fostă închisoare medievală perfect conservată; astăzi poate fi închiriat prin Airbnb;
• Turnul Galluzzi: 27 m, construit în 1257 de familia Alberici, o puternică dinastie ghibelină;
• Turnul cu Ceas (Torre Accursi): parte a Primăriei, cu un ceas monumental de 6,4 m diametru;
• Turnul Uguzzoni: 32 m, cea mai bine conservată casă-turn din Bologna;
• Turnul Scappi: 39 m, exemplu reprezentativ de arhitectură defensivă medievală.

Declinul turnurilor

Secolul al XIII-lea a marcat începutul declinului. Pe măsură ce pacea urbană s-a restabilit, turnurile au devenit inutile militar și împovărătoare financiar. Multe au fost demolate, altele s-au prăbușit din neglijență. Câteva au fost reutilizate drept închisori, depozite sau locuințe. Ultima demolare majoră a avut loc în 1917, când Turnurile Artenisi și Riccadonna au fost distruse.

Turnurile în cultură și literatură

Fascinația pentru aceste structuri a traversat secolele. Dante le evocă în Infern, Giosuè Carducci le dedică versuri în Ode Barbare, iar Charles Dickens le descrie cu admirație în Pictures from Italy. Turnurile au devenit repere ale memoriei culturale italiene, simboluri ale unei ambiții ce transcende epocile.

Moștenirea contemporană

Astăzi, turnurile supraviețuitoare sunt păstrate ca monumente ale ingeniozității medievale. Ele prefigurează spiritul zgârie-norilor moderni: expresia dorinței de a atinge cerul. Bologna le valorifică prin restaurări, muzee și tururi ghidate. Urcarea celor 498 de trepte în Turnul Asinelli rămâne una dintre cele mai intense experiențe oferite de oraș.

Perspective de viitor

Restaurarea acestor structuri fragile rămâne o provocare continuă. Tehnologiile moderne, precum realitatea virtuală din proiectul Macchina del Tempo, permit vizitatorilor să exploreze Bologna în epoca ei de glorie – un oraș al pietrei, ambiției și înălțimii.

Turnurile din Bologna nu sunt doar relicve arhitecturale, ci și simboluri ale unei aspirații eterne: dorința omului de a construi, de a se depăși și de a visa spre cer.

Recomandări autor