Grupul de la Nucșoara – Lumina unei rezistențe în umbra dictaturii

În inima Muscelului, într-un colț de țară cu rădăcini adânci și oameni drepți, s-a aprins în primăvara anului 1949 o scânteie de neîmpăcare cu răul. La Nucșoara, pe valea Râului Doamnei, un grup de săteni, ofițeri, preoți și intelectuali a ales calea riscantă, dar verticală, a rezistenței anticomuniste. Sub conducerea locotenentului Toma Arnăuțoiu, alături de colonelul Gheorghe Arsenescu, s-a format una dintre cele mai longevive mișcări de partizani din România postbelică.

Acești oameni n-au luptat pentru iluzii, ci pentru ceea ce fusese călcat în picioare de regim: credința, libertatea, proprietatea, demnitatea.

Nașterea grupului: chemarea tăcută a libertății

Inițiativa a pornit de la colonelul Gheorghe Arsenescu, care l-a contactat în iarna lui 1949 pe locotenentul Toma Arnăuțoiu, fiu al satului. Discuțiile lor despre o rezistență organizată au prins contur rapid. Alături de ei s-au alăturat figuri marcante: învățătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, tatăl lui Toma, fratele său Petre Arnăuțoiu, învățătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi și fiul său Cornel, student. Casele familiei Arnăuțoiu și ale Elisabetei și Gheorghe Rizea au devenit puncte nevăzute de coordonare și sprijin.

În munți, cu speranța în piept: începutul rezistenței armate

În martie 1949, grupul – format din 16 membri, inclusiv patru femei – s-a retras în munți. În iulie, tensiunile tactice au dus la o scindare: Arsenescu a rămas cu o parte din membri, Toma Arnăuțoiu cu cealaltă. În noiembrie, colonelul Arsenescu s-a separat definitiv, trăind ascuns până în 1960, când a fost arestat și condamnat la moarte.

Timp de nouă ani, grupul condus de Toma a fost urmărit, hărțuit, izolat. Securitatea a folosit tot arsenalul represiv: arestări, torturi, racolări, microfoane, amenințări. Cercul de sprijinitori s-a micșorat sub teroare, dar câțiva au rămas neclintiți.

Căderea: trădarea care a încheiat o epopee

La Râpele cu brazi, ultimul refugiu, mai rămăseseră Toma și Petre Arnăuțoiu, Maria Plop (refugiată basarabeancă și mama copilului lui Toma) și Constantin Jubleanu. În mai 1958, Securitatea – condusă de Nicolae Pleșiță – l-a racolat pe Grigore Poenăreanu, fost coleg al lui Toma. Pe 20 mai, frații coboară la casa acestuia pentru provizii. Trădați, sunt drogați cu țuică amestecată cu tranchilizant și capturați.

Forțați, dezvăluie locul ascunzătorii. Maria Plop se predă cu copilul în brațe. Jubleanu moare în luptă, refuzând să se predea.

Condamnarea și execuția: sacrificiul suprem

Urmează anchete dure, un proces înscenat și sentințe cumplite. În 1959, 16 oameni sunt condamnați la moarte – nu doar partizani, ci și cei care i-au ajutat. Noaptea de 18 spre 19 iulie aduce execuția la penitenciarul Jilava. Maria Plop este condamnată pe viață. Părinții fraților Arnăuțoiu mor în detenție.

Cei 16 condamnați la moarte și executați

• Toma Arnăuțoiu – locotenent, liderul grupului.
• Petre Arnăuțoiu – fratele său.
• Ion Arnăuțoiu – tatăl fraților, învățător.
• Alexandru Moldoveanu – învățător.
• Ion Drăgoi – preot ortodox.
• Cornel Drăgoi – fiul preotului, student.
• Constantin Jubleanu – condamnat in absența, ucis în luptă.
• Gheorghe Rizea – țăran, soțul Elisabetei Rizea.
• Nicolae Arsenescu – nepot al colonelului Arsenescu.
• Ion Dinu – susținător.
• Ion Marinescu – susținător.
• Ion Oancea – susținător.
• Dumitru Păunescu – susținător.
• Gheorghe Popescu – susținător.
• Ilie Solomon – susținător.
• Ion Stanciu – susținător.

Femeile din Nucșoara: eroine tăcute ale rezistenței

Un capitol aparte al rezistenței de la Nucșoara îl scriu femeile. Mame, soții, fiice – toate au suferit, au ajutat, au rezistat. Maria Jubleanu și Lina Chirca au fost parte a grupului din munți. Maria Plop și Aurelia Costea au trăit ani în ascunzători. Elisabeta Rizea, Matilda Jubleanu, Ana Simion – toate au fost arestate, bătute, umilite. Unele, precum Laurenția Arnăuțoiu sau Filofteia Tomeci, nu au supraviețuit temnițelor.

Iuliana Preduț a născut în închisoare. Ele au dus mai departe lupta, prin tăcerea lor, prin verticalitatea cu care au înfruntat anchetatorii și anii grei de detenție.

Moștenirea: un sacrificiu pentru libertate

Grupul de la Nucșoara este una dintre cele mai tulburătoare pagini ale demnității românești. Oameni care au spus „nu”, când majoritatea tăcea. Care au plătit cu viața refuzul de a se supune minciunii.

Fiica lui Toma și a Mariei Plop, Ioana Arnăuțoiu, a crescut într-un orfelinat. Abia după 1989 a aflat cine au fost părinții ei. Prin eforturile sale și ale celor rămași, memoria grupului a fost salvată.

Sacrificiul lor nu a fost în zadar – dacă noi, cei de azi, vom ști să-i cinstim cu gând curat și memorie vie.

Recomandări autor